miercuri, 28 septembrie 2011

Scufita Rosie ( Le petit Chaperon rouge)

Scufita Rosie ( Le petit Chaperon rouge)

6 octombrie Teatrul Luceafarul Iasi orele 11:00 si 18:00



Centrul Cultural Francez din Iasi si Teatrul Luceafarul va invita joi, 6 octombrie, la doua reprezentatii (la orele 11.00, respectiv 18.00) ale piesei de teatru „Scufita Rosie” a companiei franceze „Louis Brouillard”, spectacol scris si regizat de Joël POMMERAT, unul dintre cei mai bine cotati regizori francezi de astazi. Asistenta de regie este asigurata de catre Philippe CARBONNEAUX. Spectacol destinat unui public cu varsta peste 8 ani. Piesa de teatru va dura 45 de minute si va fi subtitrata in limba romana. Textul apartine regizorului si reprezinta o adaptare a povestirii populare. Cele doua reprezentatii vor avea loc in cadrul celei de-a patra editii a Festivalului International de Teatru pentru Copii si Tineret (6-12 octombrie 2011). 
Distributie:
Murielle MARTINELLI: Nepotica, Bunica
Ludovic MOLIERE: Naratorul
Isabelle RIVOAL: Mama
Scenografie si costume: Marguerite BORDAT
Scenografie si lumini: Éric SOYER
Asistent scenografie: Thomas RAMON
Ajutor documentare: Evelyne POMMERAT
Cercetare sunet: Grégoire LEYMARIE si François LEYMARIE
Regie sunet: Valérie BAJCSA
Regie lumini: Cyril COTTET
Directiune tehnica: Emmanuel ABATE
Subtitrare: Léa FRANC
Cunoastem cu totii povestea Scufitei Rosii si totusi… Joël POMMERAT reia aici textul original si tese, plecand de la acesta, o poveste a zilelor noastre, care implica trei generatii de femei, unite prin legaturi de sange. Doua actrite, interpretand pe rand o mama, o nepotica si o bunica, si un actor-narator dau glas scriiturii clare si captivante a lui Joël POMMERAT. Dialogurile sunt mici bijuterii presarate cu umor si momente de frica. Spectacolul pune in mod subtil in legatura umbra si lumina, timpul si spatiul, bogatia sunetelor si interpretarea extrem de precisa a actorilor. Publicul, de la 8 la 88 de ani, trece de la frica la raset si vice versa. Fiecare poarta in sine un drum initiatic printr-o padure plina de lupi in care spaima se transforma in distractie.
„Doream sa scriu propria-mi versiune a povestii, sa redau in mod simplu diferitele etape ale parcursului acestei fetite de la tara, care pleaca de la bunica sa si intalneste un lup. Sa redau aceste personaje si aceste momente in cea mai clara lumina a simplitatii si veridicitatii lor. Cu multa concretete. Raportarea atat la natura, cat si la animalitate, a se intelege la bestialitate, mi s-a parut esentiala. Ceea ce voiam sa scot in evidenta sunt natura si animalul, in ceea ce au periculos, misterios sau imprevizibil, dar si in ceea ce au frumos si minunat, fascinant si dezirabil. Raportarea la frica este primordiala in aceasta poveste si, in general, in viata unui copil. Dupa parerea mea, a aborda cu copiii problema fricii inseamna, in acelasi timp, a aborda si celalalt versant al acestei emotii, care este dorinta.” (Joël POMMERAT)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | coupon codes